mică introducere
în zilele noastre, datele personale pe care alegem să le publicăm online sunt la fel de valoroase ca banii din buzunar. e complet normal ca atunci când îți pierzi accesul la un cont de social media, să te simți (măcar puțin) jefuit.
dar dacă e un cont profesional, la care ai muncit destul de mult? foarte mult? pe care mulți dintre noi probabil îl folosim să ne câștigăm o pâine?
na, dacă e vorba de linkedin… doar ca să-ți recuperezi contul ți se cer și mai multe date personale—adesea nefiind o garanție că-l vei recupera, oricum.
în acest minunat ‘deep dive’, o să prezint nu doar coșmarul pe care l-am trăit eu încercând să rezolv ceva, dar și imaginea de ansamblu a cum gestionează și prelucrează linkedin datele noastre personale. am scris destul de mult, dar sper că o să te captiveze destul.
…sau, poți să sari direct la părțile care te interesează, logic.
cuprins
cum a început totul
un prieten de-al meu, jacob (he/them—relevant mai târziu), și-a actualizat profilul de linkedin cu niște chestii destul de banale: pronume, nume, experiență de muncă. nimic ieșit din comun, nu? ei bine, nu și pentru linkedin, care i-a blocat contul foarte repejor, pentru o presupusă încălcare a termenilor de utilizare.
și așa a urmat o serie de evenimente ca din kafka, cu sute de emailuri contestându-le decizia în care a trimis tot ce se putea, de la pașaport la facturi și extrase de cont—practic, viața lui pe hârtie.
rezultatul? tăcere de la linkedin, ca un porc prost în păpușoi. și de fiecare dată când jacob încerca să depună altă cerere de contestație, bum, eroare. nimic nu mergea.
inițial, am crezut că e un bug de la ei, pentru că, să fim serioși, site-ul e… un cuibușor de gândăcei de cod. așa că eu și lexi, prietena mea cea mai bună, am zis să creem separat niște support tickets și să întrebăm de ce formularele lor de contestații nu funcționează. ciudat a fost că ticketul lui lexi a mers fără probleme, la fel și câteva alte încercări de pe emailul meu și de pe altul al lui jacob.
deci, i-a ‘blacklist-uit’ linkedin adresa de email lui jacob?
așa se pare!
…pentru că fiecare încercare de-a lui jacob de a comunica cu ei de pe emailul lui zis ‘blacklist-uit’ (nu avem nicio dovadă clară, dar pe bune acum…) primea failure notice instant de la gmail.
deci, scurt și la obiect, omul ăsta le-a trimis o grămadă de date personale celor de la linkedin, inclusiv pașaport (vezi tu, ‘government id’), și nu a primit acces nici la cont, nici la datele personale din cont, cum i s-ar fi promis inițial.
stai nițel, că nu se termină aici.
dacă mai știi tu articolul meu despre electronic arts, îți amintești cum am încercat să-mi ajut prietena? ei bine, la fel și acum.
am vrut să-l ajut să-și recupereze contul, că așa sunt eu deși pare că doar mă cam mănâncă în… posterior.
am zis că dacă tot am free trial de linkedin premium, am un avantaj pentru că am acces la al lor customer support premium. așa că le-am dat mesaj, rugându-i să se mai uite odată pe contestația lui jacob. mi-au răspuns destul de logic că nu pot oferi detalii despre cazurile altor conturi, ceea ce ok, înțeleg, doar că am spus clar că nu cer detalii, ci doar îi rog ceva de la om la om.
și deja situația devine ridicolă: primesc un email, ca răspuns la ticketul meu menționat anterior, spunând că mi-au respins mie contestația, și că vor continua să-mi blocheze mie contul. stai, ce?
vor continua să-mi blocheze contul?
nici nu fusese blocat!!!
și uite așa, gata cu contul meu. le-am trimis un email înapoi, în care am întrebat ce naiba se întâmplă (politicos și cu alte cuvinte, logic), iar soluția lor genială a fost să-mi ceară buletinul ca să-mi deblochez contul.
pe bune?
astfel am avut o săptămână agonizantă încercând să le explic că cel mai probabil m-au confundat cu jacob și spunându-le că nici prin cap nu-mi trece să le trimit și mai multe date personale (mai ales buletinul) să le repar lor greșeala. mda, au insistat că le-am încălcat ‘professional guidelines’.
ce professional guidelines? dacă nu luăm în seamă faptul că nu am trecut niște experiență în ‘vânzări farmaceutice’ de mult mai demult, profilul meu n-avea nimic.
așa că uite-mă încă fără cont. dar lasă, că se înrăutățește situația… mult mai mult.
plângeri la bbb
da, înainte să zică cineva ceva: atât eu, cât și jacob i-am contactat pe cei de la better business bureau (bbb), pe 20 aprilie 2024 și respectiv 24 aprilie 2024. am depus plângeri împotriva linkedin, cerând acces la datele noastre, deblocarea conturilor și un motiv legitim pentru care au fost blocate, nu răspunsurile automate pe care ni le-au tot băgat pe gât.
quelle surprise, aceste plângeri au dispărut în neant—niciun răspuns, nicio soluție, nimic-nimic până acum.
sincer, nu e ca și cum ne așteptam la un răspuns, dar am considerat că e important să documentăm totul. în felul acesta, acum avem dovezi arhisuficiente care arată foarte clar cum linkedin ignoră gdpr-ul, dar și indiferența lor generală.
în caz că se mai gândea cineva; nu, eu și jacob nu suntem singurii care ne confruntăm cu această minunată problemă. uite aici câte plângeri sunt complet nerezolvate.
este fix ca un cimitir pentru toate nemulțumirile și frustrările care nici măcar n-au avut parte de-o înmormântare creștinească.
înțeleg, totuși—bbb nu e capabil să forțeze giganți precum linkedin să răspundă. sunt mai degrabă doar un intermediar, o punte de comunicare între clienți nervoși și corporații aparent intangibile.
în ciuda limitărilor sale, bbb este oarecum eficient pentru că, de cele mai multe ori, oferă o cale mai directă de a comunica cu aceste companii precum linkedin—sau discord, nu mi-e rușine…—care par să facă pe dracu-n patru doar ca să evite contactul direct cu utilizatorii lor.
dar asta e o poveste pentru altă dată…
linkedin ignoră complet gdpr-ul
mai ții minte când am spus că situația se înrăutățește? ei bine, iată.
în caz că ai trăit într-o peșteră, regulamentul general privind protecția datelor, sau gdpr, este felul europei de a spune: ‘hei, hai să tratăm serios confidențialitatea datelor.’ acest regulament, adoptat în aprilie 2016 și intrat în vigoare pe 25 mai 2018, stabilește modul în care companiile ar trebui să-ți gestioneze datele, asigurându-se că-ți cer permisiunea (adică îți obțin consimțământul) înainte să le colecteze și să le folosească responsabil, cu atenția cuvenită. obligă transparența, cerând companiilor să explice clar de ce au nevoie de datele tale și cum intenționează să le folosească.
revenind la subiect…
într-un schimb de emailuri cu linkedin support, am spus că cerința lor de a-mi scana buletinul ca singura metodă de a-mi accesa datele e o încălcare a gdpr. și ei cum au răspuns? m-au amenințat că vor înceta să comunice cu mine!
da, ai auzit bine.
nu mă crezi?
linkedin nu mi-a oferit niciodată o altă metodă pentru a-mi obține datele. n-au zis niciodată, ‘bine, nu deblocăm contul, dar dacă chiar îți vrei datele, uite cum le poți exporta.‘ tot ar fi fost enervant, da, dar măcar ar fi fost puțin mai în conformitate cu legea.
și să nu mai zic că atunci când încerci să exporți datele unui cont nerestricționat, tot o glumă proastă e. lexi a încercat, și datele pe care le-a primit erau departe de a fi complete. nu pot să le arăt din motive de confidențialitate, dar crede-mă pe cuvânt—sau, și mai bine, încearcă și tu să faci asta.
încearcă să-ți exporți datele de pe linkedin și vei vedea că multe din secțiunile de profil la care ai muncit mult și bine vor fi goale.
nu e doar un glitch; e un eșec total.
nu că ne-ar mai surprinde, nu?
…având în vedere că vorbim de o companie care a fost recent amendată cu 425 de milioane de dolari pentru încălcări gdpr, pe care microsoft (compania mamă a linkedin) încearcă din răsputeri să o conteste și să o ascundă prin enșpe mii de manevre legale.
dacă ești curios să afli mai multe, vezi:
oricum, e clar: disprețul linkedin față de gdpr nu e un caz izolat, ci face parte dintr-un plan mai mare de a pune câștigurile corporative înaintea drepturilor utilizatorilor și siguranței datelor.
vrei să te dezabonezi? multă baftă!
deci, deși nu e la fel de grav, cred că e totuși important de menționat. în timp ce investigam una alta pentru acest articol, un prieten mi-a arătat o problemă ‘mișto’: nu te poți dezabona de la emailurile linkedin. am încercat și eu să folosesc linkurile de dezabonare din email și m-am învârtit ca prostul în jurul cozii.
și nu e ca și cum e doar așa, puțin enervant, ci duhnește a dispreț total din partea linkedin față de preferințele și autonomia utilizatorilor. în mod normal, procesul de dezabonare ar trebui să fie simplu—apeși pe un link în email și gata.
dar link-urile de pe linkedin sunt ca un act de comedie prost—fără punchline.
sigur, ai putea încerca să navighezi prin mizeria de setări ale contului și să te dezabonezi, dar asta presupune că ai acces la cont. ce faci dacă ești blocat sau contul tău e restricționat? nu mai spun că nu toată lumea le are cu tehnologia destul cât să umble prin meniul dubios de neclar sau măcar să fie conștient că ar trebui să caute acolo.
acest ‘ups’ poate părea nesemnificativ în ansamblu, dar simbolizează o problemă mult mai mare. pare aproape manipulativ, ca și cum dezabonarea este în mod intenționat atât de dificilă.
jocul prostesc de opt-out nu doar că îți umple inbox-ul, dar pune următoarea problemă: respectă, oare, linkedin controlul și consimțământul utilizatorului? toate laolaltă, incluzând marile probleme de confidențialitate a datelor și conturilor, conturează ușor-ușor un tablou destul de sumbru al unei companii care trebuie să revizuiască cum își tratează utilizatorii.
linkedin et comp., persona inc.
(nb românași: et comp.? da? nu? haha, citesc.)
în tot acest haos cu verificarea identității, linkedin a adus în joc un nou jucător: persona identities inc.
la prima vedere, parteneriatul lor pare o măsură obișnuită de securitate. dacă te uiți rapid pe site-ul persona, nu vezi nimic alarmant, poate doar senzația ciudată că cineva te urmărește în timp ce faci duș.
dar aici devine interesant—persona nu e doar o platformă obișnuită de verificare a identității, ci se specializează în verificarea biometrică.
da, biometrică!
asta înseamnă că nu se uită doar la actele tale de identitate; potențial îți scanează fața, cipul pașaportului, amprentele sau alte trăsături biologice.
chiar e necesar pentru verificarea unui cont?
nu prea.
deci, care e problema?
așa-zisele politici de confidențialitate ale linkedin și persona
alexander hanff (LLM, CIPPE, CIPT)—adică un tip care știe despre ce naiba vorbește—are câteva lucruri destul de interesante de împărtășit. în postarea sa, pe care o puteți citi aici, discută despre modul în care atât politicile de confidențialitate ale linkedIn, cât și cele ale persona sunt potențial ilegale, conform mai multor legi ale UE privind protecția datelor.
spun #politică de #confidențialitate, dar ei au de fapt 2 și aș spune că niciuna dintre ele nu respectă legislația UE, iar serviciul este probabil ilegal în conformitate cu diverse legi de stat privind datele biometrice – dar au o clauză în „politica de confidențialitate” împotriva oricărei persoane care se alătură unei acțiuni colective (de asemenea, o încălcare a #GDPR – nu poți avea cauze de acest tip în politica de confidențialitate – NU este un #contract). De asemenea, își dau singuri dreptul de a colecta #date de la tot felul de terți (inclusiv de la furnizorul dvs. de #telecomunicații) și în scopul a ceea ce ei consideră „interese legitime”.
alexander hanff (LLM, CIPPE, CIPT)
ceea ce e relevant din mai multe motive; în primul rând, pentru orice e legat de contul tău de linkedin, customer support îți bagă mereu pe gât politica lor de confidențialitate.
absolut. de fiecare. dată.
o politică de confidențialitate care practic îți spune că au drepturi asupra tuturor datelor tale și tu dacă nu îți convine… ghinion!
în al doilea rând, este relevant pentru că persona, compania care se ocupă de datele tale biometrice, pretinde în mod ilegal că nu poți să-i dai în judecată!
deci, dacă fac ceva greșit… din nou, ghinion!
ce e super amuzant este că postarea lui alexander este incredibil de informativă, elocventă, utilă și, evident, blocată de linkedin dacă încerci să o accesezi din surse externe.
așa că, dacă ai încercat să dai click mai sus și nu ai reușit să deschizi articolul, îți sugerez să copiezi linkul și să-i dai paste direct în browserul tău, fiind logat pe linkedin. altfel, nu poți să-l citești.
mulțumesc, linkedin! nici nu e cenzură!
sincer, sugerez tuturor să citească politicile lor—link-uri sunt și în postarea lui alexander—și să fie la curent cu toate datele la care companiile au acces. nu stau să dau paste aici cuvânt cu cuvânt; pe scurt, ce s-a zis… și altele mai grave.
așa că, doar ca să fii conștient de modul în care datele tale sunt colectate și folosite, te rog citește toate acele politici:
- persona identities, inc: politica de confidențialitate pentru ID-uri, politica de confidențialitate
modus operandi: linkedin corp. & persona identities inc.
ok, dacă tot ce am povestit până acum nu este îndeajuns, am mult mai multe de spus despre nedreptățile făcute de linkedin și noul lor partener, persona identities inc.
și fac acest lucru pentru că, deși toate detaliile sunt semi-publice, nu sunt chiar ușor de găsit.
a mai auzit cineva de ele până acum? nu prea cred.
ar fi trebuit? da! normal!
…și chiar vreau să fie știute de cât mai mulți oameni, așa că hai să vedem împreună ce s-a întâmplat de-a lungul anilor.
dacă nu poți accesa link-urile, nu costă nimic să creezi un cont pe platforma pe care am folosit-o. dar dacă n-ai chef, scrie-mi și îți trimit eu ce vrei.
abateri și injustiții, în ordine
2013: înainte de GDPR
patru utilizatori au zis că linkedin le folosea identitatea pentru a colecta emailurile contactelor lor. și nu se opreau la un singur email; linkedin trimitea spam cu follow-up-uri, invitându-i să se alăture platformei.
procesul, judecat de judecătoarea lucy koh, a arătat că, deși utilizatorii și-au exprimat consimțământul pentru trimiterea unui email inițial, nu au fost de acord cu avalanșa de spam ce a urmat.
deci nu e o problemă nouă… nu că m-ar mira.
2022: hiq labs inc vs. linkedin corporation
într-un alt caz important, hiq labs a dat în judecată linkedin deoarece aceștia au interzis hiq labs, o firmă care analizează date despre forța de muncă, să colecteze, apoi să șteargă datele utilizatorilor de pe profiluri. linkedin a susținut că e vorba de confidențialitatea utilizatorilor, ceea ce este incredibil de ironic, având în vedere propriul istoric.
2024: jackson vs. linkedin corporation
acest proces recent a pus în evidență ‘drama modernă’ a datelor, afirmând că ‘cea mai valoroasă resursă a lumii nu mai este petrolul, ci datele’.
jacqueline jackson a acuzat linkedin că a folosit “linkedin pixel” pentru a colecta ilegal informații personale despre dizabilitățile vizitatorilor site-ului california dmv (california department of motor vehicles—permise de conducere etc).
au făcut acest lucru fără ca persoanele afectate să știe sau să-și dea consimțământul, folosindu-le datele pentru a-și crește veniturile din publicitate.
nu cred că pot adăuga vreun comentariu mai pertinent decât faptele în sine.
2024: parker et al vs. persona identities, inc.
linkedin asociindu-se cu o companie ca persona parcă are sens când te gândești la cum…
procesul îi acuză că au capturat ‘face geometries’ (de tip face id, pentru cei ce au smartphone) și au partajat aceste date biometrice sensibile cu terți, fără ca persoanele afectate să fie informate sau să-și dea acordul.
cazul subliniază riscurile mari ale manipulării greșite a datelor biometrice, un obicei prost pentru partenerii linkedin.
de ce e relevant?
poate te gândești… ‘băi frate, ai spus GDPR, dar toate astea sunt cazuri din SUA.’
în primul rând, este relevant să expun lipsa lor de respect față de confidențialitate în general. dacă nu respectă regulile în SUA, nu vor respecta nici GDPR-ul.
în al doilea rând, să știți și voi, cetățeni americani… hai să vedem legislațiile similare GDPR din SUA:
- california consumer privacy act (ccpa) – adoptat în iunie 2018, în vigoare de la 1 ianuarie 2020
- vizează firmele cu venituri peste 25 de milioane de dolari, care gestionează datele a peste 50.000 de consumatori sau care obțin peste 50% din venituri din vânzarea datelor.
- consumatorii pot afla ce date sunt colectate, pot opta să nu fie vândute, pot cere ștergerea lor și pot primi un raport al datelor. firmele trebuie să ofere cel puțin două metode pentru depunerea cererilor, inclusiv un număr de telefon gratuit și un site web.
- virginia consumer data protection act (vcdpa) – adoptat în martie 2021, în vigoare de la 1 ianuarie 2023
- se aplică firmelor care gestionează datele a peste 100.000 de consumatori sau a peste 25.000 de consumatori dacă peste 50% din venituri provin din vânzarea datelor.
- consumatorii pot accesa, corecta, șterge și obține o copie a datelor lor. firmele trebuie să minimizeze colectarea și utilizarea datelor, cu evaluări obligatorii ale impactului asupra confidențialității pentru datele cu risc ridicat.
- colorado privacy act (cpa) – adoptat în iulie 2021, în vigoare de la 1 iulie 2023
- pentru firmele care procesează datele a peste 100.000 de consumatori, sau a peste 25.000 dacă vând date.
- consumatorii pot accesa, corecta, șterge datele și se pot retrage din vânzările de date și publicitatea ‘targeted’. firmele trebuie să facă evaluări de protecție a datelor și să asigure securitatea și transparența datelor.
- utah consumer privacy act (ucpa) – adoptat în martie 2022, în vigoare de la 31 decembrie 2023
- vizează firmele cu venituri peste 25 de milioane de dolari, datele a peste 100.000 de consumatori sau peste 25.000 de consumatori dacă obțin peste 50% din venituri din vânzarea datelor. oferă drepturi de acces, ștergere și copie a datelor personale, cu un accent puternic pe transparență și comunicare clară despre practicile de date.
- connecticut data privacy act (ctdpa) – în vigoare în mai 2022, aplicabil de la 1 iulie 2023
- se aplică firmelor care gestionează datele a peste 100.000 de consumatori sau a peste 25.000 dacă peste 25% din venituri provin din vânzarea datelor. oferă drepturi de acces, corectare, ștergere și obținere a datelor. cere firmelor să facă evaluări de confidențialitate și să implementeze măsuri de securitate.
așa că, din nou, nu e surprinzător că linkedin ar alege să se asocieze cu persona, având în vedere istoricul ambelor companii. amândouă au un trecut plin de abuzuri ale confidențialității și gestionări greșite ale datelor. parteneriatul poate că este relativ nou, dar pattern-ul de neglijare a confidențialității utilizatorilor și protecției datelor… nu.
așadar, urăsc și persoanele lgbt, persoanele cu dizabilități și… persoanele care nu sunt de acord cu ei…?
evident, știm de mine și jacob. amândoi LGBT, el non-binary (he/them), și eu momentan în curs de chimioterapie…
toate aceste detalii erau complet la vedere pe paginile noastre.
așa că da, recunosc, este circumstanțial în cel mai bun caz. totuși, nu pot să nu mă întreb dacă poate, poate, nu are ceva de-a face cu ce au pățit conturile noastre.
de ce?
de ce vorbim de discriminare?
ei bine, pentru că numărul conturilor deținute de persoane trans pe care linkedin le blochează este ridicol de mare. așa că să punem cap la cap ce știm până acum, să vedem de ce exact este discriminator împotriva persoanelor trans.
utilizatorul linkedin AJ singh își împărtășește povestea parte kafka, parte orwell. contul lui singh a fost brusc blocat, iar soluția dată de linkedin? exact la ce ne gândim toți: să ceară buletin/pașaport, doar pentru a începe o discuție logică despre care ar putea fi motivul.
pentru o persoană trans, asta înseamnă să ofere un document cu deadname-ul lor, un proces care nu e doar o bătaie de cap birocratică, ci și o lovitură emoțională și, să nu ne sfiim—e discriminatorie.
singh a redeschis cazul după ce a fost închis automat de mai multe ori (ca de obicei), doar pentru primi un răspuns degajat: ‘ups, contul tău a fost blocat din greșeală.‘
să faci oameni să sufere și apoi să spui ‘ups!’… nu e ok.
aj singh
apoi, mai există și saga straw vs. linkedin corp., ce exemplifică cum politica lor idioată dezavantajează și persoanele cu dizabilități. contul lui straw a fost închis la fel ca al lui jacob, fără niciun ajutor de la linkedin pentru a-l rezolva în mod corect, după ce straw a reclamat pe platformă discriminarea cu care s-a confruntat de la fostul său angajator, curtea supremă din indiana.
linkedin, părtinitori politic
situația pare și mai complexă având în vedere acuzațiile de bias politic. mai multe procese sugerează că linkedin a blocat utilizatori care au exprimat opinii politice diferite de cele ale CEO-ului companiei.
de exemplu:
2020: perez vs. linkedin corporation
perez susține că linkedin a încălcat legile anti-SLAPP prin cenzurarea și distrugerea contului său în mai 2020 (despre anti-slapp), după ce și-a exercitat dreptul la discurs politic preferat pe probleme de interes public, în special postări despre „doctrina războiului nelimitat” multi-domeniu a partidului comunist chinez.
discursul lui perez a fost direcționat către cei 7.000 de urmăritori (ce și-au dat consimțământul abonându-se) ai săi, incluzând lideri militari și guvernamentali de profil înalt din SUA, precum generalul robert spalding și senatorul american mark warner.
procesul argumentează că acțiunile linkedin l-au împiedicat pe perez să-și acceseze rețeaua și să-și exercite dreptul la liberă exprimare, încălcând astfel contractul implicit de furnizare a unui serviciu imparțial.
2021: mehl vs. linkedin corporation
o poveste clasică de tip david versus goliat, în care mehl, fondator & ceo america israel society, susține că linkedin i-a blocat contul—cu peste 5.300 de contacte din business, finanțe, tehnologie și diplomație—pe 8 decembrie 2020, din motivul unei presupuse încălcări a acordului de utilizator.
mehl afirmă că linkedin i-a blocat accesul la o rețea pe care a construit-o de-a lungul mai multor decenii, crucială pentru reputația sa profesională globală.
mehl a folosit și gestionat contul linkedin în calitate de fondator, CEO și administrator al diverselor pagini și grupuri de companii linkedin, după cum urmează: (a) america israel society, (b) midrash.tech, (c) mehl partners, (d) panache privee, (e) banxcorp, (f) global israel society și (g) global i ventures tel aviv, cu o audiență activă în america de nord, america latină, europa, orientul mijlociu, africa și asia.
stai, că e din ce în ce mai rău.
intră în scenă reid hoffman, maestrul fondator linkedin și mai târziu președintele său executiv. hoffman nu e doar un tech mogul, ci și un adversar vocal al fostului președinte donald trump și un donator de seamă al partidului democrat.
CV-ul său de mișcări anti-trump include finanțarea motiveAI și trimiterea de fonduri către întreprinderi media digitale partizane precum new media ventures și acronym.
acum devine interesant…
lincoln project: linkedin nu-și respectă propriile reguli
ok, disclaimer rapid: nu vreau să fac politică aici și nu țin nici cu trump, nici cu biden. dar e important să prezint contextul a ceea ce s-a întâmplat.
deci, sub conducerea lui reid hoffman, linkedin pare să treacă printr-o mică criză de identitate.
platforma și-a încălcat propriile reguli. da, aceleași reguli pe care le impune milioanelor de utilizatori să le respecte cu strictețe.
să ne întoarcem puțin în timp. pe 29 iulie 2020, reid hoffman a decis să-și strecoare puțin din magia sa de miliardar într-o inițiativă destul de creativă. împreună cu meme 2020, lincoln project, six point harness și rhyme combinator, hoffman a lansat o campanie digitală demnă de un vis gen Z: meme-uri, desene animate și battle raps menite să-l ironizeze pe președintele de atunci, donald trump.
cu ce scop, mai exact? să atragă tinerii împotriva lui trump și să asigure victoria lui joe biden la alegeri.
fast forward… lincoln project, pe banii lui hoffman, se avântă puțin prea mult. până pe 10 noiembrie 2020, lincoln project a folosit platforma linkedin într-un mod relativ neobișnuit.
aceștia au îndemnat cei 2,7 milioane de urmăritori de pe twitter să creeze profiluri false pe linkedin și să hărțuiască angajații firmelor de avocatură jones day și porter wright morris & arthur, care reprezentau campania lui trump în pennsylvania. au oferit chiar și link-uri către paginile de linkedin ale acestor firme și persoane, per total fiind periculos de aproape de hărțuire propriu-zisă.
de ce?
ca să-i încurajeze pe acești angajați să demisioneze în semn de protest împotriva eforturilor firmelor lor de a contesta rezultatele alegerilor.
acest apel era, și este în continuare, o încălcare clară a regulilor linkedin, care interzic și crearea de profiluri false, și hărțuirea.
trimite un mesaj cuiva care lucrează la @jonesday sau @porterwright. întreabă-i cum pot lucra pentru o organizație care încearcă să răstoarne voința poporului american.
@projectlincoln, twitter.com
și nu s-au oprit aici… lincoln project a lansat și o campanie publicitară de 500.000 de dolari pe twitter și linkedin, vizând în special angajații jones day și porter wright, îndemnându-i să ‘demisioneze în semn de protest.’
această campanie publicitară a fost un efort de a influența opinia publică și de a perturba activitatea firmelor de avocatură, ceea ce este la limita cyberbullying-ului.
așa vedem adevărul: linkedin, gigantul rețelelor de socializare profesionale, aparent ignorând o încălcare flagrantă a propriilor reguli de către unul dintre cei mai influenți susținători ai săi.
cântă oare cei de la linkedin în strună o melodie orchestrată de nimeni altul decât reid hoffman și echipa sa de memari și battle rapperi de la lincoln project…?
sau…
urăsc pur și simplu ființele umane?
deși nu se pot abține din a ne băga pe gât ‘guideline-urile’ lor, de tipul: “nu minți despre identitatea ta,” “nu minți despre experiența de muncă,” practic, “nu minți,” “nu respira,” linkedin pare să ignore cu desăvârșire valul de conturi false și conținut generat de AI care le invadează platforma.
e ca și cum singurul lucru pe care linkedin îl detestă cu adevărat sunt ființele umane care au ceva de spus.
într-o eră în care conținutul generat de AI e la fel de omniprezent ca videoclipurile cu mâțe de pe youtube, linkedin pare că a întins covorul roșu pentru aceste conturi false și ‘sfaturi profesionale’ tip cookie-cutter pentru click-uri. chiar și când sunt bombardați efectiv cu mesaje raportând aceste conturi, răspunsul lor e de o nepăsare grasă.
așa că, care-i treaba, linkedin? doar pe noi, oamenii banali cu drepturile noastre banale și opiniile noastre la fel de banale, nu ne poți suporta? știi că ai o platforma e plină de conturi de AI care n-ar putea să distingă un c-suite de un cuier, nu?
cazuri respinse: ce înseamnă asta?
ok, ne punem înapoi pălăriuța de om serios. dacă n-aș fi glumit deloc în partea anterioară, aș și făcut ulcer de 3 ori până acum, cred.
să ne întoarcem puțin la procese.
un lucru iese în evidență: aproape toate cazurile pe care le-am menționat, cu excepția procesului hiq, au fost respinse. mă refer atât la situațiile în care reclamantul a cerut asta cât și la cele în care linkedin a încercat din răsputeri să anuleze plângerile.
așa că… ce înseamnă asta pentru toți cei implicați? dar pentru orice presupuse procese viitoare? hai să explic cât pot de simplu.
implicații juridice
din punct de vedere legal, un caz respins înseamnă că instanța a decis că e ‘game over’ fără un proces sau un verdict. motivele includ:
- respingerea voluntară de către reclamant
- uneori, reclamanții renunță la cazuri din cauza costurilor uriașe de litigiu, energiei și efortului tipice unui proces lung, sau pentru că încheie o înțelegere în afara instanței cu pârâtul.
- respingerea de către instanță
- asta se întâmplă dacă instanța crede că nu există suficiente dovezi sau motive legale pentru a menține cazul, sau dacă regulile—cum ar fi termenele de depunere—nu sunt respectate.
- înțelegeri în afara instanței
- pe scurt, ‘mită’…
- în fine, sunt înțelegeri în care pârâtul plătește reclamantul pentru a renunța la proces. nu se consideră, teoretic, recunoaștere a vinovăției, și ajută să se evite lumina reflectoarelor și necunoscutele unui proces.
- amenințări sau presiuni juridice
- uneori, reclamanții s-ar putea simți forțați să renunțe la cazuri din cauza unor presiuni directe sau indirecte… na, se înțelege la ce mă refer.
respingerea cazului contra persona inc.
în acest caz, este foarte probabil că respingerea a fost influențată de clauza din politica de confidențialitate a persona inc, care împiedică utilizatorii să dea în judecată compania—o mișcare comună, dar destul de suspicioasă, cunoscută sub numele de ‘acord de arbitraj’.
acordurile astea forțează de obicei consumatorii să meargă în arbitraj, un fel de judecată privată care, în general, favorizează companiile, în loc să se judecata în instanțe publice. astfel, nu doar că ține companiile ca persona departe de ochii publicului, dar pune și piedici reclamanților, ducând la rezultate mai puțin favorabile pentru ei.
imaginea de ansamblu
faptul că aproape toate aceste cazuri sunt respinse, mai ales în condiții relativ vage, e destul de suspicios și merită să fie analizat mai cu atenție. e o mișcare care poate descuraja viitoarele procese, punând oameni de rând în cumpănă înainte de a decide să tragă la răspundere giganți precum linkedin și persona.
nu mai spun că respingerea acestor cazuri fără răspunsuri clare ne lasă în aer în legătură cu actualul comportament al corporațiilor și drepturile utilizatorilor. fix neclaritatea aceasta le permite companiilor să continue să facă chestii suspecte, fără să suporte consecințe reale.
în concluzie…
marea problemă nu este doar dacă linkedin ne fură datele, ci despre cum o fac și de ce scapă nepedepsiți.
dovezile sunt clare.
o mulțime de conturi sunt restricționate sau chiar blocate, iar linkedin cere documente personale oamenilor din întreaga lume, indiferent de dizabilități sau de cum se identifică.
este oare linkedin pur și simplu incapabil să gestioneze o comunitate globală atât de diversă, sau este ceva mult mai dubios la mijloc? insistența lor pentru aceste date personale, mai ales în colaborare cu persona identities inc. și focusul lor pe datele biometrice, pare a fi un plan bine pus la punct de colectare ilegală a datelor.
sunt ei doar absurd de nepăsători, sau sunt chiar la limita discriminării?
sau, și mai grav, e cumva doar o manevră mârșavă de a transforma persona identities într-o mină de aur a datelor personale?
de la procese nerezolvate, la restricții suspecte și o colectare continuă de date, totul sugerează că linkedin este mult mai preocupat de colectarea de date decât de drepturile utilizatorilor.
deci, linkedin: ne dați datele înapoi? sau și mai bine, avem dreptul la o platformă profesională care să respecte cu adevărat confidențialitatea utilizatorilor și să aibă, câtuși de puțin, niște standarde etice?
atât.
Română 
English (UK) 
日本語 
Français 
Español
Comentarii