sunt bărbat, complimentează-mă!

când mi-a zis o tipă în clasa a 11-a că-i place tricoul meu, l-am păstrat până s-a făcut cârpă.

și mda, nu știu, mă simt ciudat rău când mă complimentează cineva pentru că nu sunt și n-am fost obișnuit cu asta. mă bucur cu tot corpul și din suflet, dar am o reacție foarte idioată pentru un adult care se presupune că a trecut prin x număr de situații sociale, zic.

îi spun prietenei cele mai bune că e frumoasă, sau îi stă bine cu nu știu ce, și cam sec. mi-a spus la un moment dat că i se pare fals.

fals????

după ce că funcționez pe înjurături…

da, de multe ori, oamenii nu sunt obișnuiți să li se spună chestii drăguțe, poate pentru că nu le aud destul de des sau pentru că nu se așteaptă la ele.

dar stau să mă gândesc, ok, tipele în general primesc mult mai multe complimente într-o săptămână decât noi, tipii, într-o lună. nu neapărat toate sincere, dar am observat că majoritatea sunt mai dezinvolte și spun când le place o pereche de pantaloni a cuiva, o coafură… au și comentariile pe instagram, toate ‘omg iubirea mea 💖’ sau ‘frumoasăăăăăăăăă’, sufletul meu, alea alea.

noi bărbații? fâs.

să mă dau dracu’ și dacă văd cel mai superb bărbat din lume, mai degrabă mă arunc de la 3 decât să îi zic în față că e mișto.

de ce? de prost ce sunt, nu știu.

ar trebui să fim mai deschiși unii cu alții și să ne spunem lucrurile astea. să ne facem zilele mai frumoase, și să fim buni unii cu alții. dacă nici noi, atunci cine?

dar în fine, nu despre asta este vorba în totalitate. că una e să nu primești complimente, dar alta e să le ceri ca boul.

n-ați observat cum, în ziua de azi, unii bărbați par să ceară apreciere pentru că fac chestii de bun simț? ori că este vorba de spălatul vaselor, dat ‘bună ziua’, sau pregătitul unei cine decente, par să aștepte aplauze la scenă deschisă pentru fapte care ar trebui să fie normale pentru orice adult semi-responsabil?

dar de unde toate astea? poate că așa am fost educați, poate că ne este teamă să părem vulnerabili sau poate că suntem pur și simplu prea nesiguri pe noi. pentru că uite, stau pe subreddit-uri de makeup și tot văd postări de genul:

sau

și ce naiba? ‘ca bărbat hetero e greu 🙁‘

hai, mă lași…? screw social rules!!

băi, dacă asta te face fericit, frate, bravo ție și te susțin. dar nu aștepta să fii numit pionier sau revoluționar doar pentru că ți-ai dat cu fond de ten. sunt foarte mulți bărbați care sunt extrem de talentați, și când postează ceva, e chiar ‘wow’. talentul nu are gen. felicitări tuturor!

și ca să nu fiu ipocrit, motivul pentru care stau pe subreddit-urile astea este că în asta sunt calificat: în makeup. dar pe mine mă fute grija de virtue signaling. chiar trebuie să spui că ești bărbat și ai nevoie de ajutor? nu poți să… ceri ajutor și gata? am tipul ăsta de piele, am ochii nu știu cum, fac asta, dați-mi, frate, sugestii!

screw social rules?? 🙁

stați puțin, că nu se termină aici. mai sunt și specimene de genul:

‘vezi? am grijă de ce-a ieșit din sperma mea! vezi? veziiii?‘, spune dânsul, așteptând ca soarele să strălucească puțin mai puternic doar pentru el.

‘am ascultat-o pe proastă!‘, anunță mândru bărbatul alpha, ca și cum ar fi descoperit leacul pentru cancer (să mi-l dea și mie…).

oare ăștia așteaptă să fie puși pe un piedestal, cu fanfară, pentru că au reușit să găsească mașina de spălat? școala copiilor? clitorisul?

e incredibil cum un tată care postează un tiktok în care își piaptănă copilul (am pierdut linkul la care mă refer, dar sunt destui) e lăudat ca și cum ar fi salvat cățeluși dintr-o clădire în flăcări. de ce suntem atât de uimiți când vedem un bărbat care își îndeplinește rolul de părinte? părem atât de proști în general, că e fascinant? sau…?

aparent, aproximativ 92% dintre postările pe parenting social media sunt despre mame, iar 8% despre tați, conform unui studiu realizat de pew research center. deci pare ca, în general, se așteaptă mai mult de la mame decât de la tați în ceea ce privește parenting-ul, ceea poate fi motivul pentru care tații sunt prea lăudați pentru chestii de bază, în timp ce mamele… nimic.

pe scurt, normal că vin toți și ne freacă cu chestii de bun simț așteptând pupic pe frunte, când dacă un om normal postează că respiră cum trebuie, i-l dăm pe tavă.

ce e mai ciudat e când o soție postează pe social media că îi pregătește prânzul soțului pentru muncă și primește hate. ce naiba? e un fenomen dubios când un bărbat face minimul necesar și vrea să-i fie suptă, dar când o femeie face același lucru, ori nu spune nimic, ori e judecată.

nu spun asta pentru că sunt vreun mare feminist.

hai să tăcem toți din gură, indiferent de gen.

chiar m-am săturat de toți incelii care poluează vizual și fonic. dar încerc să nu fiu chiar răutăcios, hai… de la ce o fi? lipsa de educație socială? lipsa de atenție? lipsa de afecțiune? plictiseală?

întreb pentru că este o discrepanță maximă între a-i atrage cuiva cunoscut atenția pentru un compliment și a posta chestii de virtue signaling care sunt aproape penibile, pe internet, pentru 3 secunde de gratificație de la niște străini.

chiar ne face să ne simțim mai bine dacă iubescmenta29 ne spune că nu avem nevoie de makeup, omgggg, sau că un alt incel la fel de deștept ne bate ușor pe umăr ‘felicitări!’ că am spus că i-am ținut unei tipe ușa la mega image?

chiar nu mai știm să vorbim cu oamenii?

dacă vrei să fii lăudat, fă ceva lăudabil, nu lucruri de bun simț. iar dacă faci lucruri pentru că așa simți, pentru că te fac fericit, fă-le.

dar lăsați-mă, frate, în pace.

atât.